Invazia
extratereştrilor a început deja!!
Cosmologul şi astrobiologul Paul Davies, profesor la Arizona State
University si director al “Post-Detection Science and
Technology Taskgroup” din cadrul proiectului SETI (Search for
Extraterrestrial Intelligence), a declarat că invazia extraterestră a
început, iar noi
trebuie să căutăm semnele unei existenţe extraterestre prezente sau
trecute.
Din lumile apropiate şi
îndepărtate, până acum n-a venit niciun
semnal, de fapt nimic de natură să-i entuziasmeze pe cercetătorii
implicaţi în Proiectul SETI (Search for
extraterrestrial
intelligence), care de jumătate de secol scotocesc Universul
în
căutarea unui ac în carul cu fân
. Fără să ştie dacă "acul"
există cu adevărat. Pe o singură persoană, această tăcere
însă nu o
demoralizează: este vorba despre cosmologul şi astrobiologul englez
Paul Davies, profesor la Arizona State University şi director al
"Post-Detection Science and Technology Taskgroup", grupul de oameni
de ştiinţă, jurnalişti, avocaţi şi filosofi desemnaţi, când
"ziua
cea mare"
va veni, să spună bun-venit primului extraterestru.
Grupul este finanţat -
ca de altfel mare parte dintre activităţile din cadrul proiectului
SETI (Search for extraterrestrial intelligence), de o altă
personalitate care crede în extratereştri dintotdeauna:
co-fondatorul (miliardar) al Microsoft, Paul Allen, cel care,
în
urmă cu trei ani, a sponsorizat cu 25 milioane de dolari
construcţia "Allen Telescope Array" în California.
"Ei nu ştiu că noi suntem aici", crede Paul Davies. Iată aşadar de
ce nu ne caută! Dar dacă,
într-o bună zi, extratereştrii
se vor decide să "bată" la porţile planetei Terra, cosmologul este
pregătit să le deschidă. De trei ani încoace, parabolicele
mega-radio-telescopului sunt îndreptate către "celelalte
lumi" ale
Cosmosului pentru a capta un semnal electromagnetic. Deocamdată,
Universul tace, dar Davies, într-un interviu acordat recent
pentru
săptămânalul italian Sette (Corriere della Sera) a explicat
cu
răbdare misterul acestui "silenzio stampa" de milenii.
"Cel mai probabil,
civilizaţia cea mai apropiată se află la
nu mai puţin de o mie de ani-lumină distanţă de noi, astfel
încât
ei acum ar vedea Terra cum era în urmă cu o mie de ani,
în
1010, cu mult
înainte ca noi să inventăm
radio-telescoapele. Extratereştrii ar putea începe să
transmită
semnale radio în direcţia noastră atunci când vor
primi mesajele
noastre, adică peste circa 900 de ani. Apoi, vor mai trece alţi
1.000 de ani până când vom primi răspunsul". O
eternitate, pe care
în opinia cosmologului o putem folosi pentru a
începe deja să
investigăm atât universul, cât şi propria noastră
planetă şi ceea
ce se află în jurul ei.
Davis pare cu adevărat convins că "invazia",
una "pacifică", a început deja, iar
noi nu trebuie decât să căutam semnele unei existenţe extraterestre,
prezente sau
trecute. "Depozite de deşeuri
nucleare, urme de minerale
modificate genetic în sistemul solar, "mesaje în
sticlă", sub formă
de informaţii digitale cifrate în interiorul ADN-ului
organismelor
terestre, urme de biotehnologii sau nanomaşini vechi de 100 de
milioane de ani, sfere ale lui Dyson (fizicianul John Dyson a
teoretizat că o civilizaţie extraterestră avansată din punct de
vedere tehnologic ar putea să-şi înconjoare propria stea cu
structuri artificiale capabile să producă energie)"; orice anomalie
survenită în Univers ar putea să tragă semnalul de alarmă
în biroul
lui Davies: ceva lipsă sau ceva în plus.
"Nu mă extaziază descoperirea unei alte planete locuibile:
întâi de
toate, locuibilă nu înseamnă locuită şi nimeni nu ştie dacă
viaţa
în sine evoluează întotdeauna către inteligenţă.
Această
probabilitate ar putea să fie extrem de redusă", susţine
Davies.
Şi dacă Hollywood-ul a promovat fiinţa extraterestră sub cele mai
diferite forme, de la E.T. la Avatar, cosmologul britanic şi-o
imaginează drept "o inteligenţă post-biologică, poate o inteligenţă
cuantică". Cu alte cuvinte, uitaţi de omuleţii verzi, de obiectele zburătoare,
de monştrii cu o mie
de capete. Dacă "dincolo" există şi alţii care gândesc la fel
ca
noi sau chiar mai bine, ar putea fi vorba despre pură energie, o
minte perfectă. Şi aceasta ar putea chiar să nici nu-şi dorească să
intre în contact cu nişte primitivi, aşa cum suntem noi,
oamenii.
îndepărtate, până acum n-a venit niciun
semnal, de fapt nimic de natură să-i entuziasmeze pe cercetătorii
implicaţi în Proiectul SETI (Search for
extraterrestrial
intelligence), care de jumătate de secol scotocesc Universul
în
căutarea unui ac în carul cu fân
. Fără să ştie dacă "acul"
există cu adevărat. Pe o singură persoană, această tăcere
însă nu o
demoralizează: este vorba despre cosmologul şi astrobiologul englez
Paul Davies, profesor la Arizona State University şi director al
"Post-Detection Science and Technology Taskgroup", grupul de oameni
de ştiinţă, jurnalişti, avocaţi şi filosofi desemnaţi, când
"ziua
cea mare"
va veni, să spună bun-venit primului extraterestru.
Grupul este finanţat -
ca de altfel mare parte dintre activităţile din cadrul proiectului
SETI (Search for extraterrestrial intelligence), de o altă
personalitate care crede în extratereştri dintotdeauna:
co-fondatorul (miliardar) al Microsoft, Paul Allen, cel care,
în
urmă cu trei ani, a sponsorizat cu 25 milioane de dolari
construcţia "Allen Telescope Array" în California.
"Ei nu ştiu că noi suntem aici", crede Paul Davies. Iată aşadar de
ce nu ne caută! Dar dacă,
într-o bună zi, extratereştrii
se vor decide să "bată" la porţile planetei Terra, cosmologul este
pregătit să le deschidă. De trei ani încoace, parabolicele
mega-radio-telescopului sunt îndreptate către "celelalte
lumi" ale
Cosmosului pentru a capta un semnal electromagnetic. Deocamdată,
Universul tace, dar Davies, într-un interviu acordat recent
pentru
săptămânalul italian Sette (Corriere della Sera) a explicat
cu
răbdare misterul acestui "silenzio stampa" de milenii.
"Cel mai probabil,
civilizaţia cea mai apropiată se află la
nu mai puţin de o mie de ani-lumină distanţă de noi, astfel
încât
ei acum ar vedea Terra cum era în urmă cu o mie de ani,
în
1010, cu mult
înainte ca noi să inventăm
radio-telescoapele. Extratereştrii ar putea începe să
transmită
semnale radio în direcţia noastră atunci când vor
primi mesajele
noastre, adică peste circa 900 de ani. Apoi, vor mai trece alţi
1.000 de ani până când vom primi răspunsul". O
eternitate, pe care
în opinia cosmologului o putem folosi pentru a
începe deja să
investigăm atât universul, cât şi propria noastră
planetă şi ceea
ce se află în jurul ei.
Davis pare cu adevărat convins că "invazia",
una "pacifică", a început deja, iar
noi nu trebuie decât să căutam semnele unei existenţe extraterestre,
prezente sau
trecute. "Depozite de deşeuri
nucleare, urme de minerale
modificate genetic în sistemul solar, "mesaje în
sticlă", sub formă
de informaţii digitale cifrate în interiorul ADN-ului
organismelor
terestre, urme de biotehnologii sau nanomaşini vechi de 100 de
milioane de ani, sfere ale lui Dyson (fizicianul John Dyson a
teoretizat că o civilizaţie extraterestră avansată din punct de
vedere tehnologic ar putea să-şi înconjoare propria stea cu
structuri artificiale capabile să producă energie)"; orice anomalie
survenită în Univers ar putea să tragă semnalul de alarmă
în biroul
lui Davies: ceva lipsă sau ceva în plus.
"Nu mă extaziază descoperirea unei alte planete locuibile:
întâi de
toate, locuibilă nu înseamnă locuită şi nimeni nu ştie dacă
viaţa
în sine evoluează întotdeauna către inteligenţă.
Această
probabilitate ar putea să fie extrem de redusă", susţine
Davies.
Şi dacă Hollywood-ul a promovat fiinţa extraterestră sub cele mai
diferite forme, de la E.T. la Avatar, cosmologul britanic şi-o
imaginează drept "o inteligenţă post-biologică, poate o inteligenţă
cuantică". Cu alte cuvinte, uitaţi de omuleţii verzi, de obiectele zburătoare,
de monştrii cu o mie
de capete. Dacă "dincolo" există şi alţii care gândesc la fel
ca
noi sau chiar mai bine, ar putea fi vorba despre pură energie, o
minte perfectă. Şi aceasta ar putea chiar să nici nu-şi dorească să
intre în contact cu nişte primitivi, aşa cum suntem noi,
oamenii.
VOM FI INVADATI DE
EXTRARERESTRI!
SETI
(Search for Extraterrestrial Intelligence), o organizatie independenta
non-comerciala, a facut urmatorul anunt de mare importanta:
Trei
nave-gigant extraterestre se indreapta inspre Pamant. Cea mai mare
dintre ele are un diametru de 300 de kilometri. Celelalte doua sunt
sensibil mai mici. In prezent, obiectele au trecut de Jupiter. Judecand
viteza lor, ele ar trebui sa ajunga pe Pamant la începutul
lui 2011, a declarat John
Malley, un expert in extratereotri de la SETI.
Navele au fost identificate cu
ajutorul sistemului de cautare HAARP.
Sistemul, ce-si are baza in Alaska, a fost construit pentru a studia
fenomenul aurorelor polare. Conform cercetatorilor SETI, navele vor fi
vizibile cu ajutorul telescoapelor optice, de indata ce vor ajunge in
orbita lui Marte. Intre timp, si guvernul SUA a fost informat despre
acest eveniment.
WikiLeaks
a dezvaluit recent multe documente clasificate care demonstreaza faptul
ca NASA
si oficialii SUA sunt constienti de faptul ca spre Pamant se indreapta
trei nave extraterestre, si fac deja planuri pentru a se lupta cu
aceste nave. Cele trei nave extraterestre vor marca inceputul oficial
al invaziei extraterestre.
Politicieni
de vază din lume iau în calcul INVAZIA EXTRATEREŞTRILOR
.
Vestea că
ministrul japonez al Apărării s-a pronunţat zilele trecute pentru
alcătuirea unui plan de ripostă militară în caz de invazie
extraterestră i-a făcut pe mulţi să zâmbească. La
tehnologiile lor ultrasofisticate, probabil că niponii nu mai au ce
face şi-şi inventează preocupări, şi-or fi spus cârcotaşii.
Ei bine, Shigeru Ishiba nu a vorbit deloc ca să se afle în
treabă. Subiectul posibilei scoborâri din ceruri a
“omuleţilor verzi”, mânaţi de intenţii
duşmănoase, a preocupat şi preocupă şi alte guverne, în baza
constatărilor şi mărturiilor legate de fenomenul OZN.
Cum s-au speriat japonezii
Solicitarea ministrului japonez al Apărării, de a se elabora un plan de
măsuri în caz de atac extraterestru, a venit la
câteva zile după ce Guvernul din Tokio răspunsese
interpelării unui parlamentar, arătând că nu confirmă
apariţia farfuriilor zburătoare în Ţara Soarelui Răsare. Cu
toate acestea, Shigeru Ishiba nu e singurul demnitar nipon adept al
teoriilor ufologilor. Purtătorul de cuvânt al guvernului din
Tokio, Nobutaka Machimura, fost ministru al Educaţiei, dar şi al
Afacerilor Externe, se arătase şi el, pe 18 octombrie a.c., absolut
convins de existenţa obiectelor zburătoare neidentificate.
„OZN-urile există şi sunt controlate de o altă formă de
viaţă”, a declarat şi Ishiba în faţa jurnaliştilor.
Problema e că planurile sale militare se lovesc de Constituţia absolut
paşnică a ţării, care limitează posibilitatea de intervenţie a forţelor
armate la situaţia agresiunii din partea altul stat. Ministrul nu se
descurajează totuşi, amintindu-şi probabil că piloţii japonezi din
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial semnalau – ca şi
omologii din tabăra inamică- apariţii ciudate în preajma
aparatelor lor de zbor. Atât de frecvente au fost ele,
încât au intrat în folclorul aviatorilor
sub numele de foo-fighters. Mărturiile au fost considerate
însă secret militar, astfel că abia după declasificarea
documentelor acelor vremuri s-a putut afla că militarii germani sau
japonezi credeau că au de-a face cu arme sofisticate ale americanilor
sau britanicilor.
De la “Războiul
lumilor” la “Independence Day”
Japonezii Ishiba şi Machimura n-au fost însă primii
politicieni de vază care şi-au asumat public credinţa în
OZN-uri. Paul Hellyer, fost ministru canadian al Apărării şi adjunct al
primului ministru sub Pierre Trudeau, le-a luat-o înainte.
În 2005, ajuns la 82 de ani, el şi-a unit forţele cu trei
organizatii non-guvernamentale pentru a cere Parlamentului Canadei să
organizeze discuţii publice pe tema “exopoliticii”,
respectiv a relaţiilor cu civilizaţii avansate extratereste. Fostul
demnitar a declarat, într-un discurs ţinut la Universitatea
din Toronto, că „obiectele zburătoare neidentificate sunt la
fel de reale ca şi avioanele". "Sunt atât de
îngrijorat de consecinţele declanşării unui război
intergalactic, încât am crezut de cuviinţă să o
spun ", a afirmat Hellyer. Acesta şi-a exprimat totodată temerea că
americanii ar putea implica omenirea într-un conflict
interplanetar, fără nici un avertisment, folosind baza pe care vor s-o
construiască pe Lună. De o ciocnire a civilizaţiilor se tem, potrivit
unui sondaj realizat la câteva luni după lansarea producţiei
hollywoodiene "Independence Day", şi circa două treimi dintre
americani, care văd posibilă o invazie extraterestră. Câţiva
dintre ei s-au adunat deja într-o grupare numită "Stargate
Coalition", care-şi propune să preseze administraţia să divulge toate
secretele deţinute, referitoare la OZN-uri şi extratereştri.
Fondatoarea "Stargate Coalition", Cecilia Dean, soţia unui ofiţer
în retragere care pretinde că a avut acces la documente NATO
privitoare la autopsii de alieni, declara în "The
Scotsman” că militarii “sunt în legătură
cu civilizaţii extraterestre de 50 de ani şi au dezvoltat relaţii de
colaborare cu cel puţin două dintre ele". În SUA, interesul
pentru nepământeni este de altfel destul de vechi,
datând încă dinaintea episodului Roswell. Astfel,
pe 30 octombrie 1938, în ajun de Halloween, Orson Welles şi
trupa Teatrului Mercury au prezentat o adaptare radiofonică a
celebrului roman al lui Herbert George Welles „Războiul
lumilor” (1898), retransmis pe întreg teritoriul
Statelor Unite. Interpretarea a fost atât de veridică,
încât numeroşi ascultători au fost convinşi că
asistau la o invazie a marţienilor, ceea ce a generat scene de panică
în unele oraşe.
“Următorul
război va fi interplanetar”
La 25 februarie 1942, puţin după ora 2.00, mai multe obiecte zburătoare
roşii sau argintii au fost semnalate de radare în dreptul
oraşului Los Angeles, la circa 200 de kilometri în largul
oceanului. Ciudatele apariţii se mişcau rapid încoace
şi-ncolo, iar artileria antiaeriană a tras asupra lor, fără succes,
1430 de obuze, presupunând că are de-a face cu un atac al
japonezilor. Generalul George C. Marshall, şeful Statului Major, scria
ulterior în raportul său către preşedintele Roosevelt despre
circa 15 aparate neidentificate care zburau cu diferite viteze, de la
foarte încet până la 200 mile pe oră, la altitudini
cuprinse între 9000 şi 18000 picioare. Îndesirea
episoadelor de acest fel l-a determinat pe generalul Douglas MacArthur,
comandantul forţelor aliate din Pacific în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial şi comandantul forţelor ONU în războiul
din Coreea, să declare că “naţiunile lumii vor trebui să se
unească, pentru că următorul război va fi unul
interplanetar”. Peste câţiva ani, în
1962, gen. MacArthur a reluat ideea: “Suntem martorii
conflictului final dintre rasa umană şi forţele sinistre venite dintr-o
altă galaxie”.
De ce nu-i găsim pe alieni?
În 1961, tânărul astronom american Frank Drake a
căutat să estimeze numărul posibilelor populaţii nepământene
din Cosmos, calculul său, bazat pe legile fizicii şi biologiei,
ducând la cifra de 500.000 cel mult. Şi atunci, cum se face
că nu le-am găsit până acum? Ziarul “Die
Welt” a încercat mai multe explicaţii: 1. Suntem
singura specie inteligentă din univers. Potrivit lui Peter Ward şi
Donald Brownlee, Terra este o planetă extrem de rară, iar condiţiile
în care au apărut oamenii au depins de prea mulţi factori
pentru a crede că înlănţuirea se poate repeta. 2.
Extratereştrii au fost deja pe Pământ şi au dispărut. Cel mai
cunoscut adept al teoriei, elveţianul Erich von Däniken, a
scris o serie de best-seller-uri pe această temă, el dovedind prezenţa
alienilor pe Terra cu construcţii monumentale, de tipul piramidelor
egiptene sau al imenselor statui din Insula Paştelui. 3. Nu-i putem
recunoaşte pe alieni. Dacă inteligenţa nepământeană ar lua
forma sferelor de gaz imaginate de echipa de cercetători condusă de
prof. Mircea Sanduloviciu, de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi,
e de înţeles de ce nu o putem depista. Românii au
creat o structură gazoasă încărcată electric, cu
caracteristicile unei forme de viaţă, despre care prof. Gregoire
Nicolis, de la Universitatea din Bruxelles, consideră că pot fi
relevante pentru existenţa unor alcătuiri extraterestre. 4.
Extratereştrii ne trimit semnale, dar nu le putem capta.
Oricât de performante ar fi aparatele imaginate de om pentru
a depista mesajele din spaţiu, nu se ştie care e frecvenţa corectă sau
în ce zonă a cosmosului trebui să căutăm. 5. Şi dacă
“omuleţii verzi” ne evită? Aparatura creată de om
pentru a scotoci universul porneşte de la premisa (s-ar putea greşită!)
că extratereştrii sunt la fel de dornici de comunicare ca şi noi. Dar
dacă lucrurile nu stau aşa? În 1973, John Ball uimea
comunitatea ştinţifică lansând ipoteza că sistemul nostru
solar a fost creat ca o rezervaţie naturală, în care suntem
lăsaţi să trăim asemeni animalelor terestre pe cale de dispariţie. 6.
Extratereştrii sunt incapabili de comunicare interstelară
sau…au murit. E posibil ca eventualele fiinţe din spaţiu să
fie mai înapoiate tehnologic ca noi sau, pur şi implu, să nu
fi supravieţuit impactului cu vreun asteroid. Mai există, desigur, şi
ipoteze fanteziste, cum că întreg universul e doar o iluzie,
ca-n Matrix, sau că alienii trăiesc bine-mersi în lumi
paralele.
Nici europenii nu scapă
de OZN-uri
Prin anii ‘90, “epidemia OZN-urilor” a
cuprins şi ţările europene. În Belgia, forţele aeriene au pus
avioane F-16 pe urmele unor obiecte zburătoare neidentificate, fără
succes. Ministrul apărării, Guy Coeme, a autorizat militarii să
coopereze cu o organizaţie civilă de ufologi – SOBEPS
– iar colonelul Wilfried De Brouwer, şeful operativ al
forţelor aeriene belgiene, avea să recunoască, într-o
conferinţă de presă ţinută în iulie 1990, că manevrele
OZN-urilor au depăşit capacitatea tehnică umană. În anul
2000, a venit rândul Serviciului de Informaţii al Apărării
din Marea Britanie să acorde atenţie unor subiecte similare.
Desecretizat în mai 2006, un memorandum de uz intern admite
că “fenomene aeriene, de tipul celor raportate ca FAN
(Fenomene Aerospaţiale Neidentificate) există în mod
cert”; “ele prezintă caracteristici aerodinamice
mult dincolo de cele ale oricărei aeronave sau rachete cunoscute
– cu sau fără pilot”. Remarcând efectele
distructive asupra aparaturii terestre şi a oamenilor ajunşi
în vecinătatea FAN, studiul militar britanic nu exclude
ipoteza extraterestră, dat fiind că prea coincid raportările provenite
din diferite zone ale lumii. În Franţa, care şi-a pus pe
internet arhivele OZN, raportul COMETA (un document de 90 de pagini,
intitulat “OZN-urile şi Apărarea. Pentru ce trebuie să ne
pregătim”) ajungea în 1999 în posesia
preşedintelui Jacques Chirac şi a primului ministru Lionel Jospin.
Autorii lui, ofiţeri superiori, ingineri, fizicieni, biologi etc,
avertizau că trebuie luat în calcul şi scenariul unui act
ostil din partea extratereştrilor.
Înspăimântat de venirea alienilor pe
Pământ, actorul american Tom Cruise intenţionează să-şi
construiască un buncăr unde să se adăpostească la o adică
împreună cu familia sa. Refugiul, care va fi construit sub
reşedinţa din Telluride, statul Colorado, a starului va costa 10
milioane de dolari şi va fi utilat cu cele mai moderne dispozitive de
apărare şi securitate.
Intamplariministrul japonez al Apărării s-a pronunţat zilele trecute pentru
alcătuirea unui plan de ripostă militară în caz de invazie
extraterestră i-a făcut pe mulţi să zâmbească. La
tehnologiile lor ultrasofisticate, probabil că niponii nu mai au ce
face şi-şi inventează preocupări, şi-or fi spus cârcotaşii.
Ei bine, Shigeru Ishiba nu a vorbit deloc ca să se afle în
treabă. Subiectul posibilei scoborâri din ceruri a
“omuleţilor verzi”, mânaţi de intenţii
duşmănoase, a preocupat şi preocupă şi alte guverne, în baza
constatărilor şi mărturiilor legate de fenomenul OZN.
Cum s-au speriat japonezii
Solicitarea ministrului japonez al Apărării, de a se elabora un plan de
măsuri în caz de atac extraterestru, a venit la
câteva zile după ce Guvernul din Tokio răspunsese
interpelării unui parlamentar, arătând că nu confirmă
apariţia farfuriilor zburătoare în Ţara Soarelui Răsare. Cu
toate acestea, Shigeru Ishiba nu e singurul demnitar nipon adept al
teoriilor ufologilor. Purtătorul de cuvânt al guvernului din
Tokio, Nobutaka Machimura, fost ministru al Educaţiei, dar şi al
Afacerilor Externe, se arătase şi el, pe 18 octombrie a.c., absolut
convins de existenţa obiectelor zburătoare neidentificate.
„OZN-urile există şi sunt controlate de o altă formă de
viaţă”, a declarat şi Ishiba în faţa jurnaliştilor.
Problema e că planurile sale militare se lovesc de Constituţia absolut
paşnică a ţării, care limitează posibilitatea de intervenţie a forţelor
armate la situaţia agresiunii din partea altul stat. Ministrul nu se
descurajează totuşi, amintindu-şi probabil că piloţii japonezi din
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial semnalau – ca şi
omologii din tabăra inamică- apariţii ciudate în preajma
aparatelor lor de zbor. Atât de frecvente au fost ele,
încât au intrat în folclorul aviatorilor
sub numele de foo-fighters. Mărturiile au fost considerate
însă secret militar, astfel că abia după declasificarea
documentelor acelor vremuri s-a putut afla că militarii germani sau
japonezi credeau că au de-a face cu arme sofisticate ale americanilor
sau britanicilor.
De la “Războiul
lumilor” la “Independence Day”
Japonezii Ishiba şi Machimura n-au fost însă primii
politicieni de vază care şi-au asumat public credinţa în
OZN-uri. Paul Hellyer, fost ministru canadian al Apărării şi adjunct al
primului ministru sub Pierre Trudeau, le-a luat-o înainte.
În 2005, ajuns la 82 de ani, el şi-a unit forţele cu trei
organizatii non-guvernamentale pentru a cere Parlamentului Canadei să
organizeze discuţii publice pe tema “exopoliticii”,
respectiv a relaţiilor cu civilizaţii avansate extratereste. Fostul
demnitar a declarat, într-un discurs ţinut la Universitatea
din Toronto, că „obiectele zburătoare neidentificate sunt la
fel de reale ca şi avioanele". "Sunt atât de
îngrijorat de consecinţele declanşării unui război
intergalactic, încât am crezut de cuviinţă să o
spun ", a afirmat Hellyer. Acesta şi-a exprimat totodată temerea că
americanii ar putea implica omenirea într-un conflict
interplanetar, fără nici un avertisment, folosind baza pe care vor s-o
construiască pe Lună. De o ciocnire a civilizaţiilor se tem, potrivit
unui sondaj realizat la câteva luni după lansarea producţiei
hollywoodiene "Independence Day", şi circa două treimi dintre
americani, care văd posibilă o invazie extraterestră. Câţiva
dintre ei s-au adunat deja într-o grupare numită "Stargate
Coalition", care-şi propune să preseze administraţia să divulge toate
secretele deţinute, referitoare la OZN-uri şi extratereştri.
Fondatoarea "Stargate Coalition", Cecilia Dean, soţia unui ofiţer
în retragere care pretinde că a avut acces la documente NATO
privitoare la autopsii de alieni, declara în "The
Scotsman” că militarii “sunt în legătură
cu civilizaţii extraterestre de 50 de ani şi au dezvoltat relaţii de
colaborare cu cel puţin două dintre ele". În SUA, interesul
pentru nepământeni este de altfel destul de vechi,
datând încă dinaintea episodului Roswell. Astfel,
pe 30 octombrie 1938, în ajun de Halloween, Orson Welles şi
trupa Teatrului Mercury au prezentat o adaptare radiofonică a
celebrului roman al lui Herbert George Welles „Războiul
lumilor” (1898), retransmis pe întreg teritoriul
Statelor Unite. Interpretarea a fost atât de veridică,
încât numeroşi ascultători au fost convinşi că
asistau la o invazie a marţienilor, ceea ce a generat scene de panică
în unele oraşe.
“Următorul
război va fi interplanetar”
La 25 februarie 1942, puţin după ora 2.00, mai multe obiecte zburătoare
roşii sau argintii au fost semnalate de radare în dreptul
oraşului Los Angeles, la circa 200 de kilometri în largul
oceanului. Ciudatele apariţii se mişcau rapid încoace
şi-ncolo, iar artileria antiaeriană a tras asupra lor, fără succes,
1430 de obuze, presupunând că are de-a face cu un atac al
japonezilor. Generalul George C. Marshall, şeful Statului Major, scria
ulterior în raportul său către preşedintele Roosevelt despre
circa 15 aparate neidentificate care zburau cu diferite viteze, de la
foarte încet până la 200 mile pe oră, la altitudini
cuprinse între 9000 şi 18000 picioare. Îndesirea
episoadelor de acest fel l-a determinat pe generalul Douglas MacArthur,
comandantul forţelor aliate din Pacific în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial şi comandantul forţelor ONU în războiul
din Coreea, să declare că “naţiunile lumii vor trebui să se
unească, pentru că următorul război va fi unul
interplanetar”. Peste câţiva ani, în
1962, gen. MacArthur a reluat ideea: “Suntem martorii
conflictului final dintre rasa umană şi forţele sinistre venite dintr-o
altă galaxie”.
De ce nu-i găsim pe alieni?
În 1961, tânărul astronom american Frank Drake a
căutat să estimeze numărul posibilelor populaţii nepământene
din Cosmos, calculul său, bazat pe legile fizicii şi biologiei,
ducând la cifra de 500.000 cel mult. Şi atunci, cum se face
că nu le-am găsit până acum? Ziarul “Die
Welt” a încercat mai multe explicaţii: 1. Suntem
singura specie inteligentă din univers. Potrivit lui Peter Ward şi
Donald Brownlee, Terra este o planetă extrem de rară, iar condiţiile
în care au apărut oamenii au depins de prea mulţi factori
pentru a crede că înlănţuirea se poate repeta. 2.
Extratereştrii au fost deja pe Pământ şi au dispărut. Cel mai
cunoscut adept al teoriei, elveţianul Erich von Däniken, a
scris o serie de best-seller-uri pe această temă, el dovedind prezenţa
alienilor pe Terra cu construcţii monumentale, de tipul piramidelor
egiptene sau al imenselor statui din Insula Paştelui. 3. Nu-i putem
recunoaşte pe alieni. Dacă inteligenţa nepământeană ar lua
forma sferelor de gaz imaginate de echipa de cercetători condusă de
prof. Mircea Sanduloviciu, de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi,
e de înţeles de ce nu o putem depista. Românii au
creat o structură gazoasă încărcată electric, cu
caracteristicile unei forme de viaţă, despre care prof. Gregoire
Nicolis, de la Universitatea din Bruxelles, consideră că pot fi
relevante pentru existenţa unor alcătuiri extraterestre. 4.
Extratereştrii ne trimit semnale, dar nu le putem capta.
Oricât de performante ar fi aparatele imaginate de om pentru
a depista mesajele din spaţiu, nu se ştie care e frecvenţa corectă sau
în ce zonă a cosmosului trebui să căutăm. 5. Şi dacă
“omuleţii verzi” ne evită? Aparatura creată de om
pentru a scotoci universul porneşte de la premisa (s-ar putea greşită!)
că extratereştrii sunt la fel de dornici de comunicare ca şi noi. Dar
dacă lucrurile nu stau aşa? În 1973, John Ball uimea
comunitatea ştinţifică lansând ipoteza că sistemul nostru
solar a fost creat ca o rezervaţie naturală, în care suntem
lăsaţi să trăim asemeni animalelor terestre pe cale de dispariţie. 6.
Extratereştrii sunt incapabili de comunicare interstelară
sau…au murit. E posibil ca eventualele fiinţe din spaţiu să
fie mai înapoiate tehnologic ca noi sau, pur şi implu, să nu
fi supravieţuit impactului cu vreun asteroid. Mai există, desigur, şi
ipoteze fanteziste, cum că întreg universul e doar o iluzie,
ca-n Matrix, sau că alienii trăiesc bine-mersi în lumi
paralele.
Nici europenii nu scapă
de OZN-uri
Prin anii ‘90, “epidemia OZN-urilor” a
cuprins şi ţările europene. În Belgia, forţele aeriene au pus
avioane F-16 pe urmele unor obiecte zburătoare neidentificate, fără
succes. Ministrul apărării, Guy Coeme, a autorizat militarii să
coopereze cu o organizaţie civilă de ufologi – SOBEPS
– iar colonelul Wilfried De Brouwer, şeful operativ al
forţelor aeriene belgiene, avea să recunoască, într-o
conferinţă de presă ţinută în iulie 1990, că manevrele
OZN-urilor au depăşit capacitatea tehnică umană. În anul
2000, a venit rândul Serviciului de Informaţii al Apărării
din Marea Britanie să acorde atenţie unor subiecte similare.
Desecretizat în mai 2006, un memorandum de uz intern admite
că “fenomene aeriene, de tipul celor raportate ca FAN
(Fenomene Aerospaţiale Neidentificate) există în mod
cert”; “ele prezintă caracteristici aerodinamice
mult dincolo de cele ale oricărei aeronave sau rachete cunoscute
– cu sau fără pilot”. Remarcând efectele
distructive asupra aparaturii terestre şi a oamenilor ajunşi
în vecinătatea FAN, studiul militar britanic nu exclude
ipoteza extraterestră, dat fiind că prea coincid raportările provenite
din diferite zone ale lumii. În Franţa, care şi-a pus pe
internet arhivele OZN, raportul COMETA (un document de 90 de pagini,
intitulat “OZN-urile şi Apărarea. Pentru ce trebuie să ne
pregătim”) ajungea în 1999 în posesia
preşedintelui Jacques Chirac şi a primului ministru Lionel Jospin.
Autorii lui, ofiţeri superiori, ingineri, fizicieni, biologi etc,
avertizau că trebuie luat în calcul şi scenariul unui act
ostil din partea extratereştrilor.
Înspăimântat de venirea alienilor pe
Pământ, actorul american Tom Cruise intenţionează să-şi
construiască un buncăr unde să se adăpostească la o adică
împreună cu familia sa. Refugiul, care va fi construit sub
reşedinţa din Telluride, statul Colorado, a starului va costa 10
milioane de dolari şi va fi utilat cu cele mai moderne dispozitive de
apărare şi securitate.
si aparitii
22
decembrie 1929- Chicago, Illinois
Ziarele din New York si dindecembrie 1929- Chicago, Illinois
Chicago erau uimite de rapoartele nationale cu privire la un
aparat de zbor imens reperat deasupra SUA si care fusese
vazut de oameni. Acesta se prabusise undeva la vest
de Chicago, dar nu a mai fost gasit .
1938-Czernica,
in apropiere de Jielania Gora
OZN confiscat de Germania
nazista dupa invazia din Polonia.
Mexico
Celebrul caz Roswell.Patru
corpuri de umanoizi recuperate.
2
octombrie 1948: Phoenix/ Paradise Valley Arizona
La aproximativ trei luni dupa
cazul Roswell , un OZN s-a prabusit undeva in zona
Dreamy Draw. O alta versiune a
raportului a fost aceea ca un OZN s-ar fi instalat in
Zona Dreamy Draw, dar ca s-ar
fi prabusit la 16 km de aceasta, langa Cave Creek.
20
mai 1953- Kingman, Arizona
Un veteran USAF pretinde ca armai 1953- Kingman, Arizona
fi participat la recuperarea unui aparat de zbor discoirdal, din
aluminiu, prabusit si infundat in pamant si infundat in pamant la o
adancime de 20cm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu